Vara unui an din trecut. Socrii mei, basarabeni cuminti si sfiosi, ne viziteaza. Tacuti si cu ochii mari la tot ce vedeau, emotionati la contactul mai prelungit cu ceea ce numeau ei „TARA”. Oameni care vedeau Romania asa cum as fi vrut si eu sa fie: o tara moderna, educata, cu respect pentru cei din vechime si cu onoare traindu’si zilele.

Mergem in nordul Moldovei, la manastiri, cu punctul culminant al vizitei unde altundeva, la Maria Sa Stefan, Domn al Tarii Moldovei si Sfantul nostru pazitor al neamului moldovenesc. Nu au rostit cuvinte, nu au facut gesturi, nu s’au manifestat in nici un fel. Doar au privit cu nesat si au rostit in gand rugaciuni pentru odihna Mariei Sale. Pot sa jur ca aveau ochii inrourati, atunci cand au plecat de la mormantul lui Voda Stefan.

Iar eu, ce mi’am zis: hai sa mergem si la Peles, sa vedem o bucatica din istoria unei monarhii recente, o monarhie care a pus Romania pe harta unei Europe in plin avant. Va fi fost un lucru maret la vremea respectiva, sunt sigur. O fi fost Carol I-ul german si de neam deloc romanesc, insa inima i’a fost la tara care l’a adoptat si careia i’a fost parinte atatia ani. Mai bun, mai rau, mai priceput sau mai putin, asa cum au mai fost si pe aiurea domnitori. Buna, rea, inapoiata sau nu, Romania incepea noul sau drum.

harta-romaniei-antebelice

Aglomerat la castel; grupuri de tineri care se invarteau pe acolo, intrand, iesind, asteptand, discutand. Socrul meu, profesor intr’un orasel din Republica Moldova, era in transa. Nu se mai satura privind la tinerii care, aparent, venisera acolo sa se impartaseasca dintr’un izvor de trainicie a neamului si de respect fata de trecutul nostru (asa cum a fost el). Era foarte impresionat de dorinta de cultura a tineretului nostru, in antiteza cu cel din Moldova Basaraba, care „nu vor sa stie de unde vin si cine sunt buneii si strabuneii lor”.

La un moment dat, ne asezam langa statuia Domnitorului, de pe terasa principala in fata castelului; vorbim despre Romania interbelica, despre 1877 si 1916, povestesc despre miselia de la Tutrakan (Turtucaia), trecem prin faurirea Romaniei Mari, si nu uit sa mentionez despre sacrificiul ce trebuie sa fi fost alegerea Antantei in devafoarea patriei mama Germania. Numai acest lucru, si spune volume despre Carol si Ferdinand, despre cum au inteles sa isi respecte datoria lor de domnitori ai Romaniei si ai Romanilor.

Un grup de tineri (probabil elevi in ultimii ani de liceu) trece pe langa noi; la un moment dat, un tanar se desprinde din grup pentru o secunda si citeste atent ce scrie pe placa de alama de pe statuia lui Carol. Citeste si apoi striga spre grup: „Uite bai cum ii zice lui asta: CAROLI…ha ha ha…cre’ca e ala cu salamu’. Toti rad.

carolipeles_39930400

Eu am inlemnit, socrul meu nu a bagat de seama scena, si oricum nu ar fi stiut ce a putut mugeta tanarul imberb. Vedeti voi, el nu auzise de Caroli. El auzise doar de Maria Sa,Carol I-ul al Romaniei.